Intr-devar cu mine ai vb la telefon, dar:
1. NU am spus”teseic” pentru ca nu stiu ungureste, pot sa-ti confirme sute de oameni care au comandat la noi.
2. NU am fost ”foarte fericit” ca nu ti-am luat comanda dimpotriva, scopul meu este sa vand nu sa refuz clientii, pentru ca este afacerea mea si nu ai vb cu vreun angajat plictisit daca asta ai vrut sa descrii.
3. esti in masura sa critici o afacere?din cate mi-aduc aminte dupa voce pareai sa ai max 18 ani.
Eu cred ca am fost politicos la telefon si nu inteleg de ce te-ai gasit tu cu ”teseic” si cu alte prostii inventate si bagate in ”dialog”…

Acu ca un drept la contra replica pe care mi-l acord cu cea mai mare plăcere aş avea şi eu câteceva de spus.
O dată aş vrea să ştiu cu care “mine” am vorbit la telefon că nu cunosc pe nimeni cu numele acesta. Apoi să le luăm în ordinea numerotării:
1. Aud perfect. Da perfect. Da dacă tot zici că  ar fi “sute” care pot să-mi confirme că am probleme la bibilică dă-mi şi mie numerele lor de telefon sau adresele de mail ca să văd dacă confirmă.
2. Situatia e muuult mai gravă decât am crezut iniţial dacă aşa vorbeşte însuşi proprietarul acestei afaceri cu un client.
3.Sunt. Şi două dacă e cazul. Înseamnă că nu-ţi aduci foarte bine aminte sau că nu prea ai fost foarte atent în timp ce vorbeai la telefon cu mine.
Revenind la situaţia care a generat toată această poveste eu sunt de părere că un om de afaceri adevărat, în situaţia asta, având în vedere faptul că era vorba despre un client nou, livra comanda, ura poftă bună clientului şi îi spunea la plecare ceva de genul “Ne bucurăm că aţi ales Salsa Chicken dar să ştiţi pentru data viitoare că pentru a vă onora comanda ea trebuie să fie în valoare de minim 20 de lei. Să vă fie de bine. La revedere”.

-Salsa chicken, teşeic, poftiţi (zice o voce de bărbat vorbind mai mult pe nas decât pe gură)
-Bună seara, mai primiţi comenzi? (zic eu gu glas tremurând de emoţie)
-Păi depinde ce vreţi să văd ce mi-a mai rămas pe aici
-Spune-ţi-mi mai bine dumneavoastră ce aveţi, atunci (zic eu hotărât să nu renunţ din prima)
-Păi, nişte şniţele, aripioare…
-Un meniu cu aripioare să fie atunci! (zic eu plin de speranţă)
-…  (adică linişte, adica omu n-a zis nimic)
-Pe ……..(şi încep să-i zic adresa)
-Asta pe unde vine? (zice voce profund neinteresată de subiect)
-Carpaţi (zic eu)
-Aaaaa, păi peste pod nu servim decât comenzi peste 20 de lei. (zice omu foarte fericit)
-Bine, la revedere.
-La revedere.

Ce-aş mai putea spune?