Când ai făcut-o ultima dată? Ai făcut-o vreodată sau te-ai mulţumit să oferi compasiune şi atât?

Mi-e puţin jenă de mine. Ba nu, mint. Mi-e foarte jenă. Am publicat acu ceva vreme în ziar povestea dramatică unui băieţel sătmărean care are nevoie de ajutor financiar pentru o operaţie (în caz că nu aţi citit-o puteţi să o vedeţi aici: http://www.satmareanul.net/2011/02/10/haideti-sa-redam-zambetul-unui-copil/). M-a emoţionat foarte tare. Şi mi-am zis că ziua următoare merg neaparat la bancă  să ajut şi eu cu cât pot. Binenţeles că în ziua respectivă am fost foarte ocupat, la fel şi în următoarea. După care am uitat. După cum ziceam, jenant.

Mâine mă duc la bancă. Dacă mâine seară nu vă confirm aici că am fost, vă rog, când vă întâlniţi cu mine, să nici nu mă mai salutaţi.

UPDATE: Done.

m-am prins de o chestie. Fără copii n-ar fi existat niciodată Crăciunul. Mă-nşel?

Şi până una alta: CRĂCIUN FERICIT!!!!! tuturor.

P.S. Nu puteam să nu împărtăşesc poza asta cu voi. Uitaţi-vă numa la el, pun pariu că va ajunge om mare cu atitudinea asta.

Cu riscul de a intra la spam şi de a vă trebui să vă salvez eu de acolo aştept de la voi un link de youtube de la o piesă pe care o ascultaţi de ani de zile dar la care niciodată până acum nu i-aţi văzut videoclipul.

Iat-o pe a mea:

Primarul si-a scos casa la vinzare.

Deci am nevoie disperata de ajutorul vostru. Problema se pune cam in felul urmator:

Veni cumnatu-meu Kareem din Egipt sa vada de unde si-o luat nevasta. Va dati seama ca in Satu Mare sunt mult prea multe atractii turistice ca sa pot sa fac o alegere corecta pentru el. Drept urmare am decis ca in uichendu asta sa o iau cu ei prin tara. As porni sambata dimineata si m-as intoarce luni seara. Helpuiti-ma va rog cu un traseu misto.

Ca urmare a articolului publicat în paginile blogului nostru acu ceva vreme referitor la Fast Food-ul Salsa Chicken am primit pe adresa redactiei urmatorul aparent drept la replică pe care vi-l reproducem integral:

Intr-devar cu mine ai vb la telefon, dar:
1. NU am spus”teseic” pentru ca nu stiu ungureste, pot sa-ti confirme sute de oameni care au comandat la noi.
2. NU am fost ”foarte fericit” ca nu ti-am luat comanda dimpotriva, scopul meu este sa vand nu sa refuz clientii, pentru ca este afacerea mea si nu ai vb cu vreun angajat plictisit daca asta ai vrut sa descrii.
3. esti in masura sa critici o afacere?din cate mi-aduc aminte dupa voce pareai sa ai max 18 ani.
Eu cred ca am fost politicos la telefon si nu inteleg de ce te-ai gasit tu cu ”teseic” si cu alte prostii inventate si bagate in ”dialog”…

Acu ca un drept la contra replica pe care mi-l acord cu cea mai mare plăcere aş avea şi eu câteceva de spus.
O dată aş vrea să ştiu cu care “mine” am vorbit la telefon că nu cunosc pe nimeni cu numele acesta. Apoi să le luăm în ordinea numerotării:
1. Aud perfect. Da perfect. Da dacă tot zici că  ar fi “sute” care pot să-mi confirme că am probleme la bibilică dă-mi şi mie numerele lor de telefon sau adresele de mail ca să văd dacă confirmă.
2. Situatia e muuult mai gravă decât am crezut iniţial dacă aşa vorbeşte însuşi proprietarul acestei afaceri cu un client.
3.Sunt. Şi două dacă e cazul. Înseamnă că nu-ţi aduci foarte bine aminte sau că nu prea ai fost foarte atent în timp ce vorbeai la telefon cu mine.
Revenind la situaţia care a generat toată această poveste eu sunt de părere că un om de afaceri adevărat, în situaţia asta, având în vedere faptul că era vorba despre un client nou, livra comanda, ura poftă bună clientului şi îi spunea la plecare ceva de genul “Ne bucurăm că aţi ales Salsa Chicken dar să ştiţi pentru data viitoare că pentru a vă onora comanda ea trebuie să fie în valoare de minim 20 de lei. Să vă fie de bine. La revedere”.

Azi am fost la cumpărături la Unicarm. La ieşire un copil cerea 1 leu. Avănd 5 plase în mână am trecut iniţial pe lângă el nebăgându-l în seamă. Ajuns la maşină şi scăpat de plase m-am uitat mai cu atenţie la el. Era un copil îmbrăcat cât de cât decent şi cu un ghiozdan în spate. Primul instinct a fost să o iau înspre el pe ideea că e un copil sărman dar care uite, umblă la şcoală şi ar fi inuman să nu îl ajuţi. M-am oprit la jumătatea drumului amintindu-mi o reclamă  aparent stupidă în care se spunea că daca dai bani unui copil care cerşeşte îl încurajezi să continue cu cerşitul şi până la urmă prin gestul tău îi distrugi viitorul. În final m-am întors la maşină fără să fac nimic. Voi ce aţi fi făcut?