Acu zece minute suna cineva la usa. Deschid. Doi papagali de la politia locala.

Că cica buna seara, că cică au un “special delivery” un proces verbal pentru domnu X-ulescu şi că cică mă întreabă dacă locuieşte aici. Le zic că io’s la care ăl mai mic de statură dintre ei, începe să-mi recite din proces cu o voce de parcă mă întreba. Carevasăzică în data de nu stiu cât, plutonierul Căpşună mi-a văzut maşina parcată undeva pe un spaţiu verde (să mori de râs nu alta, spaţiu verde- iarna). Io le zic că nu-mi amintesc aşa ceva la care tot ăla micu îmi citeşte din procesul verbal cum că ar fi şi o fotografie la dosar. Le zic să mi-o arate. La care îmi zice celălalt că dacă vreau să o văd să fac contestaţie la Procesul Verbal. La care eu le zic că care proces verbal că io pe ăla care îl are el în mână nu-l primesc. La care ei îmi zice că aşa e legea. La care eu le zic să-şi vadă de treabă că io nu-l primesc şi gata.

La care, ăla micu, şmecher că el e citit şi ştie legile, zice “Nu e nimic, dacă nu îl primiţi există şi cealaltă metodă de comunicare, afişarea”. La care eu zic, “Bine” şi mă pregătesc să le zic, pa. La care zice celălalt: “O să vi-l afişăm aici pe uşă”. La care fireşte mă enervez după care mă calmez şi le explic că uşa mea este proprietatea mea privată şi nu le permit să afişeze nimic pe ea. La care zice, tot ăla, nu-i nimic îl afişăm pe peretele de lângă uşă. Îii explic că şi ăla e proprietatea mea şi îi conving să plece.

După vreo 10 minute cobor până jos la magazin. Surpriză!!! Dobitocii lipiseră procesul verbal CU TOATE DATELE MELE PERSONALE (CNP, serie si numar de buletin, etc.) pe uşa de la intrare.

Notele juriului vă rog.

Gândiţi-vă numa ce greu e să răceşti un drac şi o să înţelegeţi tot.

Fireşte că la un moment dat, vârsta precum şi meseria relativ statică din ultimii 7 ani începe să îşi spună cuvântul. Ceea ce este şi cazul meu, care sunt. Dată fiind situaţia deosebit de dureroasă am decis că este timpul pentru o decizie radicală. Pe care, fireşte, am luat-o fără nici o şovăială. Deci, la naiba,  voi merge la sală. Cu o singură condiţie. Să mă ajutaţi să-mi găsesc o sală mai mică şi mai retrasă. Fireşte, nu cer de pomană. Pun şi un set de beri, cafele sau ceaiuri la bătaie.

Mă da trotuarele chiar nu le curăţă nimeni?

P.S. As fi curios să văd o statistică de genul câţi merg cu maşina, câţi pe jos în oraşul ăsta.

Tocmai ce am auzit la tv ca la olimpiada internaţională a liceelor copii noştri au fost întrecuţi la medalii doar de Rusia. Foarte tare. Am luat vreo 6 medalii. Ca dupa aia să o aud pe o tanti explicând că aceste medalii nu sunt recunoscute în România pentru că din cauza că datorita faptului că.E chiar prea de tot.

Deci io zic să lăsăm claxonatu deocamdată şi să ne luăm puşti sau să ne închiriem nişte irakieni.

Bănuiesc că ştiţi cu toţii strada pe care işi are sediul Serviciul Român de Informaţii. Aia cu poşta numarul 1 pe colţ.  Ieri căutând la disperare un locşor de parcare în zonă am intrat şi pe strada cu pricina pe ideea că poate poate.  Stupoare! Strada e plină de stâlpi cu indicatoare cu “Parcarea interzisă”  care mai au dedesupt fiecare câte un indicator pe care scrie “Cu excepţia SRI şi a riveranilor”. Fireşte că aş fi făcut şi o poză însă un al treilea indicator te anunţă că fotografiatul este interzis. Repet, pe toată strada nu doar în zona în care este sediul SRI. Amu spuneţi-mi io-s nebun sau ăştia fac un abuz?

Atât am avut de zis.

Eu am luat un milion amendă acu vre-un an pentru o parcare în genul ăsta. Chiar de la ei.  E corect?

La Burdea. Azi dimineaţă. Alfarom. Pe principiul iei o lopată de asfalt aproape solidificat din remorcă, îl arunci în groapă, îl bătătoreşti puţin cu ce ai la îndemână şi mergi mai departe.